Prin nordul Laosului - Nong Khiaw

Am inceput "aventura" prin nordul Laos-ului. Am parasit Luang Prabangul dupa aproape o saptamana de excursii diverse si masaje relaxante si am pornit-o spre nord, inspre sate, paduri, munti.
Prima oprire - Nong Khiaw- este la patru ore distanta cu minivanul. Traseul e intortocheat, cu ceva serpentine, iar asfaltul este prost, denivelat, uneori chiar lipsa. Asta nu-l opreste pe sofer sa conduca in viteza. Omul are vreo 55-60 de ani, asa ca ne-am gandit ca daca a supravietuit conducad asa pana la varsta asta... suntem in siguranta.
Cand ajungem in sfarsit in statia de autobuz de la Nong Khiaw este aproape ora pranzului. Pornim pe jos pentru ca am aflat ca centrul orasului e aproape, insa caldura apasatoare, pe care n-am luat-o in calcul, ne face sa speram ca vom gasi mai mai repede o pensiune. Zis si facut; ne oprim la prima pensiune care are bungalow-uri mari pe marginea raului. Oricum ar fi, pentru o noapte e perfect!

Nang Khiew se intinde de o parte si de alta a raului, pe o parte si cealalta a soselei nationale, aduna vreo suta – doua sute de case si locuitorii lor. Cateva buticuri insirate, restaurante si pensiuni.

Dupa ce ne cazam, ne grabim sa mancam ceva la restaurantul indian recomandat de Lonely Planet. Nu e mai mult decat o terasa cu mese de plastic, dar mancarea este buna iar mango lassy-ul imi satisface pe deplin dorinta de iaurt si nevoia de ceva rece si dulce. Mancarea picanta de spanac cu cartofi e insotita de un naan cu menta proaspat scos din cuptor. Singura problema este ca dupa asa un pranz delicios nu prea iti mai vine sa te pornesti la drum, mai ales cand caldura e geu de suportat.

Reusim sa ne mobilizam pana la urma si apucam o carare de pamant pe marginea raului, inspre satucele din apropiere. Peisajele sunt superbe; natura e bogata, opulenta, tropicala. In sat poposim la singurul butic pentru o coa si o apa rece si toti copiii se aduna in jurul nostru, ne privesc cu seriozitate si se prapadesc de ras cand incercam sa comunicam cu ei…
  


La intoarcere salutam soarele de pe pod si il privim cum dispare dincolo de munti.