Phayao

Se pare ca sunt singura turista din vest care calatoreste la Phayao in aceasta perioada a anului... Orium, am fost singura non-thailandeza in autobuzul care m-a adus aici de la Chiang Rai, iar in peregrinarile mele prin oras am mai vazut alti patru vestici, toti barbati si toti in pereche cu cate o asiatica... Asadar Phayao nu pare a fi frecventat... mai ales in acest sezon.
E de inteles, pentru ca orasul nu pare sa aiba foarte multe de oferit, inafara de cateva temple si potentiale plimbari inafara orasului...

Insa este foarte placut amplasat pe malul unui lac, iar promenada amenajata pe marginea lacului ofera ocazia unei plimbari placute, dupa-amiaza, cand caldura incepe sa se mai potoleasca, sau mai tarzu, pe la apusul soarelui.

Cartierul din vecinatatea lacului este intesat de restaurante, foarte pustii la ora amiezii, cand visam la ceva bun si nou de degustat. Pana la urma, am gasit un stabiliment cat de cat atractiv, unde am incercat supa picanta de coaste de porc. A fost una dintre cele mai picante mancaruri pe care le-am incercat in calatoria asta si credeti-ma, am incercat cateva... Este o zeama de porc in care se inmoaie ardei iuti si alte verzituri si se serveste cu bucati de coasta de porc si orez, separat. Carnea de porc este frageda si gustoasa, iar supa extrem de aromata; orezul compenseaza.

La apusul soarelui m-am indreptat, ca toata lumea spre micul templu din mijlocul lacului, la care se ajunge pe un pod de bambus. Insulita este un loc ideal pentru a privi apusul soarelui, dincolo de marginile zimtate ale muntilor.