Inca o zi superba in Luang Prabang - continuare

Ne-am petrecut ziua sarind dintr-o piscinuta in alta, zacand lungite la soare pe sezloangele de bambus si explorand relicvele cascadei. Nici nu ne-am dat seama cat de repede s-a facut 4:30 si a venit vremea sa pornim inapoi inspre oras. Si atunci, s-a ivit o alta problema – era limpede ca dupa o zi intreaga la soare, sa ne intoarcem inapoi pe bicicleta 17 km (dintre care stiam cu siguranta ca vreo trei sunt in urcare continua) ar fi fost imposibil. Niciuna dintre noi nu era dispusa sa isi consume ultimele resurse de energie pentru mers pe bicicleta. Nu ne ramanea decat sa gasim o solutie alternativa – barca sau ceva masina.

In general, cred ca sunt destul de norocoasa… De data asta, insa parca ne-a adunat noroacele la un loc, pentru ca intamplarea a facut ca niste harnici laotieni sa fi adus un transport de piatra cu o minicamioneta din oras si, dupa predarea transportului, sa se intoarca cu camioneta goala. Asa ca s-au oferit, contra unui cost, sa ne duca si pe noi si bicicletele noastre inapoi la Luang Prabang. Providentiala intamplare, pentru ca fiind in afara sezonului, niciun tuk-tuk sau taxi nu mai astepta prin imprejurimi.
Plimbarea inapoi, in spatele camionetei, pe un sac de lemne uscate, a fost si ea o experienta in sine; mai mult, am avut ocazia sa constatam inca o data cat de prietenosi sunt laotienii: la inceputul drumului, dupa ce am iesit de pe drumul de pamant care ducea la cacada si am intrat pe soseaua nationala, cu asfalt, camioneta a oprit si “co-pilotul” a venit sa ne intrebe daca vrem apa si tigari. Daca tot platim, macar sa calatorim cu stil… )

In scurt timp am ajuns la intrarea in oras, unde ne-am platit transportul si am pornit-o din nou pe doua roti inspre centru, inca trei-patru kilometri. Deja eram odihnite si foarte bucuroase de noua aventura in camioneta.

Odata ajunse inapoi in centru si dupa ce am predat bicicletele, la cafeneaua  franceza din apropierea pensiunii noastre ne-am reintalnit dupa aproape o saptamana cu Marcela, elementul cilian al grupului nostru de calatoare format in Delta Mekongului (care a mai ramas cateva zile in Vietnam dupa plecarea noastra). Sunt inca surprinsa cat de usor se leaga prietenii in calatorie si ce bucurie ai cand reintalnesti pe cineva cunoscut…