Inca o zi superba in jurul Luang Prabang

Pe nesimtite au trecute sase zile in Luang Prabang; este cea mai lunga sedere intr-un singur loc, si parca nu-mi mai vine sa plec… Ultimele trei – patru zile au fost printre cele mai frumoase ale acestei excursii. In mijlocul naturii, cu mancare buna si oameni prietenosi… ce isi poti dori mai mult intr-o vacanta?

Ieri am pornit sa vizitam cascadele Tad Sae, la 17 km de Luang Prabang. Ca sa mai variem un pic experienta si sa facem ceva sport, am inchiriat biciclete mountainbike si am porit pe soseaua prafuita care duce inspre aeroport, apoi inspre Vientiane. La un moment dat, traficul a incetinit, peisajul a devenit mai verde, aerul mai proaspat, iar soseaua mai ondulata, cu urcusuri si coborasuri. Cu cat timpul avansa spre ora pranzului, caldura devenea din ce in ce mai apasatoare, soseaua mai incinsa, drumul mai dificil, iar noi eram mai obosite...

La un moment dat, cand eram cat pe ce sa abandonam excursia, mai ales ca tocmai ce imi sarise lantul la bicicleta si m-am umplut toata de negru incercand sa-l pun la loc, soseaua s-a transformat intr-o panta placuta si racoroasa, serpuind cu usurinta printre paduri parfumate de verde. In linistea umbroasa, alaturi de cantecul grerilor, se auzeau numai strigatele noastre de bucurie si entuziasm. 

Asa ca in scurt timp am ajuns la rau, unde barci si vaslasi asteptau cuminti eventualii clienti. Pentru ca e in afara sezonului, turistii sunt putini, asa ca am gasit imediat o barcuta care sa ne treaca raul vreo sapte kilometri pana la cascada. 

Odata ajunse pe partea cealalta a raului, am descoperit mai intai tabara de elefanti. Din pacate, aici elefantii sunt exploatati in scopuri comeriale; turistii sunt adusi sa ii calareasca si au spinarile obosite si adunate; uneori sunt pusi sa tina spectacole pentru public; in rest, sunt tinuti legati de stalpii de lemn. Sunt obositi si tristi, dar par sa se bucure cand ii mangaiem pe trompa si le vorbim dulce in urechile mari. Animalele astea gigantice, care te-ar putea zdrobi intr-o secunda, sunt capabile de atata afectiune… Soarta lor,in captivitate, ma intristeaza ingrozitor. 

Pentru ca e sezonul uscat, cascada este partial secata; frumusetea ei este cu atat mai impresionanta, intrucat rocile uscate se itesc dintre coaci, constituind un peisaj unic. Racoarea persista, iar din loc in loc, ochiurile de apa inca ofera posibilitatea unei bai reci si confortul scaldatului. Daca vrei, primesti si un tratament de spa gratuit, pentru ca in piscinute traiesc pestisorii mici care vin sa ciuguleasca piele moarta de pe talpi si picioare. Cel mai mare avantaj al sesonului uscat este lipsa turistilor. Cu exceptia unui cuplu de vestici si a unui canadian ratacit care se opreste numai pentru jumatate de ora la cascada, suntem singurii calatori.