In dimineata in care am parasit Muang Ngoi Neua am avut o strangere de inima, insa m-am gandit ca asta este sensul unei excursii, sa descoperi mereu locuri noi; nu te poti lega prea mult de un singur loc...
Pana acum, insa, in Laos m-am legat deja de trei locuri: Luang Prabang unde am stat o saptamana si as mai fi stat mult si bine daca o voce interioara nu-mi aducea aminte ca am intrat in ultima pare a vacantei si mai sunt inca lucruri de vazut; Nong Khiaow, unde as fi putut sta pe malul lacului si manca curry indian multe zile si Muang Ngoi Neua. M-am urcat in barca ce avea sa ma duca la Muang Khua si mi-am inlaturat strangerea de inima, sperand ca la capatul drumului ma asteapta un alt loc spectaculos de descoperit.
Doar ca o calatorie e ca un joc de noroc: fiecare oprire poate fi o surpriza placuta sau nu; avantajul (sau dezavantajul) este ca mereu ai posibilitatea sa mai incerci si niciodata nu stii cu precizie ce se afla de partea cealalta a drumului.
De data asta, lozul castigator a fost drumul in sine, cu barca, pana la Muang Khua, un traseu de 4 ore in mijlocul raului, lasand in urma torenti, insule si sate. Ambarcatiunea rudimentara in care ne aflam a fost foarte putin confortabila - poate unul dintre minusurile acestei deplasari, alaturi de grupul galagios de francezi care ocupa restul barcii. Cu toate astea, imaginile spectaculoase si ritmul sacadat al barcii pe valuri garanteaza aproape in orice situatie o senzatie de placuta relaxare si entuziasta mirare: bivolii lenesi care isi cauta racoarea in malurile raului Nam Ou, sateni muncitori care isi poarta treburile zilnicefara sa fie deranjati, mici spectacole ale naturii inconjuratoare ...
Debarcarea la Muang Khua a sosit ca o eliberare din chingile stramte ale barcutei de lemn in care nu aveai voie sa te misti prea mult pentru a mentine echilibrul sensibil si a evita o scufundare nedorita. Insa cu cat avansam mai mult inspre asa-zisul centru al orasului, m-a cuprins dezamagirea. Muang Khua nu era satucul mic si romantic pe malul raului pe care mi-l imaginasem, ci un fel de sat in constructie, mirosind a praf si arsura, cu resturi negre de material ars plutind peste tot in atmosfera si un aer greu de respirat. Cateva magazine derapanate, pensiuni cu aer de improvizatie si nu mai mult de doua restaurante alcatuiau tot centrul. Am stiut intr-o secunda ca dimineata urmatoare va aduce momentul plecarii spre noi locuri, cu noi sperante.
Chiar si in cele mai intunecate locuri, o plimbare la apusul soarelui prin imprejurimi e reteta sigura pentru a imbunatati cat de cat impresia asupra unui oras si pentru a aduca cateva amintiri placute...
A doua zi, la prima ora, ne-am adunat cu bagaje la statia de autobuz din Muang Khua. Ne astepta un drum de patru ore urmat de un alt drum de patru ore in autobuze locale inconfortabile si fara aer conditionat; in plus, un fel de apasare trena in atmosera pentru ca, dupa toate probabilitatile, aceasta avea sa fie ultima zi petrecuta in companie; grupul de calatoare format in delta Mekongului avea sa se destrame complet dupa sosirea la Luang NamTha.
Imi puneam speranta ca Luang NamTha sa fie suficient de placut incat o sedere de doua - trei zile aici sa ma ajute sa imi recapat pofta de a porni mai departe de una singura, si sa depasesc drama apropierii finalului excursiei mele asiatice...
No comments:
Post a Comment