Chiang Rai si ultima zi a calatoriei cu Josie

Duminica am petrecut in Chiang Rai ultima zi de calatorie cu Josie. Daca pana acum mai exista posibilitatea sa ne reintalnim pentru ca am tot mers in aceeasi directie, incepand de luni aveam sa ne luam la revede pe bune. Luni dimineata eu plecam spre Phayao iar Josie lua avionul de seara spre Bangkok si se intorcea in Olanda a doua zi. Acestea fiind stiute, am colindat impreuna Chiang Raiul pentru o ultima zi impreuna, plina de nouatati.

Dupa micul dejun la pensiunea descoperita de Josie, care are o gradina superba in care se gasesc tot felul de animalute, de la geiko, salamandre pasari si broscute (ca de insecte nu mai vorbesc), am pornt inspre Templul Alb, un obiectiv turistic de neratat cand te afli in Chiang Rai.

Templul este o creatie contemporana, a unui arhitect thailandez extrem de apreciat, si este foarte vanat in special de turisti asiatici. Pentru vestici este, cred, greu de apreciat multitudinea de sclipici si grotescul kitch-ului debordant care te intampina peste tot.

Templul in sine este argintiu, cu tot felul de turnulete sclipicioase, si zace in mijlocul unei insule, in interiorul unui lac artificial. Este inconjurat de cladiri la fel de scandalos-stralucitoare in nuante de argintiu si auriu, ca niste muntisori de nisip inveliti in poleiala.

Toaletele, spre exemplu, sunt grandioase si aurii in totalitatea lor.

                                                             

Complexul nu este finalizat si din spusele arhitectului insusi o sa mai dureze zeci de ani. Singurul in care nu m-am simtit complet agresata vizual a fost o mica insula de verdeata, cu statuia lui Buddha tronand in mijloc, un fel de templu in aer liber.

 In rest, templu este grandios si oribil, dar in recognoscibil stil asiatic. Mai mult de atat, este plasat in mijlocul a nicaieri (la iesirea din Chang Rai, pe autostrada) iar in jurul lui au aparut ca ciupercile dupa ploaie o multitudine de magazinase de suveniruri si restaurante.

Dupa acest soc cultural, am decis ca e cazul sa vizitam niste temple mai traditionale in interiorul orasului, asa ca ne-am intors in tuk-tu in centru si am inceput sa colindam Chiang Rai-ul, nu inainte de a ne ospeti la un restaurant local cu supe generoase de peste si rata.

In cautarea templelor din oras, am nimerit in cartierele frecventate de locuitori, in jurul pietii, pe strazi laturalnice.

Templele traditionale ne-au mai clatit ochii, suprapunand in memorie noi imagini placute.

  

Seara ne-am petrecut-o din nou in piata, de data asta am incercat si piata de duminica, care este o monstruozitate intinsa pe vreo zece strazi, si al carei capat nu l-am gasit pentru ca dupa o ora de plimbat printre tarabe, piata continua, dar picioarele noastre erau mult prea obosite sa mai continue. Asa ca ne-am retras mai aproape de pensiune, la bazarul de noapte, unde am mai dat o raita la tarabele de suveniruri si am mancat cu pofta ascultand un concert local thailandez.

Am incheiat seara repejor, pentru ca de dimineata ne-am trezit devreme, ca sa ne luam iar la revede, de data asta pe bune.

Acum, stau si astept in statie autobuzul de 9:30 care ma va duce la Phayao, unde o sa raman peste noapte. Intre timp, Josie este cel mai probabil in drum spre piscina… Chiar daca a mai ramas putin, aventura continua…