Spectacolul dureaza 50 de minute si este o impletire mai mult sau mai putin reusita a muzicii cu teatrul de marionete. Scena este o mica piscinuta, pentru ca la inceput spectacolele se tineau in campurile de orez. In timp, se presupune ca maiestria manuirii papusilor pe sub apa, prin mecanisme ingenios construite, a avansat considerabil. Din pacate, n-as putea spune ca am fost impresionata de nivelul de performanta in manuirea papusilor.
Si daca incursiunea in muzica traditionala vietnameza si interpretarea acesteia de catre cantarete tinere si frumoase, imbracate in constume traditionale, este o experienta placuta, teatrul propriu-zis e mai degraba un spectacol pentru copii. Sunt puse in scena mici fabule sau legende traditionale vietnameze, majoritatea legate de preocuparile agriculturale sau viata la sat.
Unele dintre povestioare se doresc a fi umoristice, insa, pentru publicul majoritar de alta nationalitate decat vietnameza, care nu intelege limba, glumele sunt cel putin infantile. Mi se confirma inca o data ca umorul asiatic are o importanta componeta de umor fizic si pare lipsit de subtilitati.
Pana la urma, sunt multumita ca nu am ratat experienta teatrului de papusi, dar nu as repeta-o; o data, de curiozitate, e foarte suficient.
No comments:
Post a Comment