Thursday, May 5, 2016

La cascade...

Yoho hu hu…!!! Azi a fost una dintre cele mai frumoase zile ale acestei excursii prin Asia. Cum va spuneam de dimineata, conform planului, am inchiriat motociclete si am pornit spre cascadele Kouang Si, la 30 de kilometri de Luang Prabang. Drumul pana acolo a fost o distractie in sine. Trecand printre sate, campuri de orez, paduri si dealuri, soseaua serpuieste antrenant, facand ca plimbarea sa fie mai placuta.

La cascade… o minunatie! N-am vazut in viata mea asa ceva; poate doar in filme… o serie de cascade micute, care se varsa dintr-una intr-alta, intr-o insiruire de piscinute cu apa albastra, curata si rece de parca ar fi fost de la frigider. Iar cascada se afla in mijlocul unei jungle, cu carari de jur imprejur, de unde poti explora susul si josul apei pana la epuizare. Apoi te arunci in apa rece ca gheata si ca soparla te sui pe-o piatra si te usuci la soare… Asa bucurie….



Fluturi multicolori si de toate dimensiunile zburda peste tot, la fel si libelule; in apa, daca stai nemiscat, pestisori micuti se aduna sa iti curete talpile; te poti incolaci sub minicascade pentru un masaj la umeri si omoplati…

Si pentru ca sunt vreo patru – cinci piscine, nu te plictisesti bine de una ca poti incerca o alta. Iar daca te-ai saturat de inotat, poti sa cobori putin spre intrare unde se afla sanctarul ursilor. Aici sunt tinuti in ingrijire ursii asiatici salvati din fabricile de medicamente traditionale care utilizeaza bila de urs. Din cauza exploatarii ursilor pentru productia de medicamente, acestia au ajuns pe cale de disparitie in Laos, iar aici se incearca pe langa salvarea unora dintre ursi si o revigorare a speciei si repopulare. Ursii au nume si descrieri; traiesc in tarcuri, mai liberi decat in custile de un metru patrat si primesc ingrijire medicala si hrana corespunzatoare. Se mai joaca intre ei si se mai si cearta. Unul dintre ursuleti nu are decat trei picioare.



Ziua trece pe nesimtite intre popasuri ba la umbra ba la soare; mai ceva de mancare, mai o baita…Drumul inapoi spre Luang Prabang e din nou o placere, cu aerul care iti bate in fata si senzatia de libertate deplina.
Acum sunt placut obosita si gata sa vizitez pata de noapta si sa degust din bunatatie de la bufetul traditional din piata. Yum, Yum....

No comments:

Post a Comment